Asa cum puteti vedea si in traseul profesional, dupa ce am terminat sectia Psihologie a Universitatii din Bucuresti, m-am specializat in psihologie clinica si in psihoterapii cognitiv-comportamentale, formare realizata la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Ulterior, formarea de baza a fost completata de cursuri si workshop-uri pentru formare continua. Din anul 2016 sunt asistent universitar in cadrul Departamentului de Psihologie al Universitatii din Bucuresti.
Ce face un psiholog clinician?
El poate sa realizeze evaluari psihologice atat persoanelor care doresc o testare psihologica pentru a se cunoaste mai bine, cat si persoanelor care prezinta distres emotional marcat sau celor care au deja un diagnostic psihiatric. Evaluarea psihologica difera in functie de scopul pentru care este realizata. De obicei, procesul de evaluare se incheie cu un raport scris care este discutat cu clientul. De asemenea, psihologul clinician face evaluari psihologice necesare pentru incadrarea in grad de handicap.
Ce face un psihoterapeut?
Spre deosebire de psihologul clinician, care face doar evaluari si poate sa ofere sprijin emotional sau interventie primara, psihoterapeutul are cunostintele si abilitatile necesare pentru a ajuta clientul sa produca schimbari semnificative si benefice in viata lui. Mai mult, atunci cand lucreaza cu o persoana care are simptome subclinice sau chiar un diagnostic clinic (depresie majora, anxietate generalizata, anxietate sociala, tulburare de panica etc.), psihoterapeutul ajuta clientul sa-si reduca simptomele, sa se adapteze mai usor la mediu si ii ofera acestuia instrumentele necesare pentru a duce o viata mai buna. In alte cazuri, psihoterapia este un proces profund de autocunoastere si de restructurare a personalitatii, in vederea vindecarii ranilor din trecut si a facilitarii adaptarii la prezent.
Metoda psihoterapeutica pe care o utilizez este terapia cognitiv-comportamentala, combinata cu terapia schemelor cognitive si cu terapia prin acceptare si angajament, in functie de caracteristicile cazului.
Ce persoane pot ajuta eu?
Am experienta de peste 10 ani in lucrul cu copiii si cu adolescentii/tinerii si experienta de peste 5 ani in lucrul cu adultii.
De-a lungul practicii, am aflat nu numai cum sa alcatuiesc planuri de interventie si sa le urmez, ci si care sunt problemele, dificultatile si oamenii cu care ma pricep sa lucrez cel mai bine.
Am experienta profesionala in lucrul cu urmatoarele tulburari si dificultati:
- tulburari din sfera anxietatii (anxietate de separare, anxietate sociala, anxietate generalizata, tulburare obsesiv-compulsiva);
- fobii specifice;
- depresie;
- tulburare de personalitate evitanta, dependenta, obsesiv-compulsiva;
- dificultati de comunicare cu cei din jur (de exemplu, asertivitate scazuta, timiditate);
- dificultati de relationare si de gestionare a emotiilor intense (de exemplu, furia);
- autocritica excesiva;
- perfectionism;
- hipersensibilitate la critici;
- dificultati de integrare sociala;
- tulburari de neurodezvoltare (autism, ADHD, dizabilitate intelectuala, etc.).
Claudia Iacob 